PIOTR ILICI CEAIKOVSKI

1953

Ion Jalea

piatră

Adresa: Parcul Herăstrău

Piotr Ilici Ceaikovski a fost unul din cei mai mari compozitori ruşi ai secolului al XIX-lea, opera sa reprezentând o sinteză între romantismul occidental și tradiția muzicală rusă. Fără să facă propriu-zis parte din Şcoala naţională rusă, Ceaikovski exprimă totşi ethosul rusesc în lucrări precum „Simfonia II” sau „Evgheni Oneghin”.

 

Piotr Ilici Ceaikovski (1840-1893) a început să studieze pianul de la vârsta de 5 ani. A urmat Colegiul de jurisprudență și s-a angajat la Ministerul Justiției. În 1863 îşi părăsește slujba și începe să studieze muzica cu Anton Rubinstein. Între 1866-1878 e numit profesor de teorie muzicală la Conservatorul din Moscova. După 1880 reputația lui Ceaikovski crește considerabil în Rusia. În 1890 are loc premiera baletului „Frumoasa din pădurea adormită”, care a fost un adevărat triumf. În 1891 Ceaikovski întreprinde o călătorie în Statele Unite ale Americii unde e recunoscut ca un mare compozitor. Pe data de 6 noiembrie 1893 Ceaikovski moare de holeră fiind înmormântat la mănăstirea Alexandr Nevsky din Sankt Petersburg. Opere semnificative: „Lacul lebedelor” (1875-1876), „Frumoasa din pădurea adormită” (1888-1889), „Spărgătorul de nuci” (1891-1892), „Simfonia nr. 4 în fa minor” (1877) etc.

Ion Jalea (1887-1983) a absolvit în 1908 Școala de Arte și Meserii şi cursurile Academiei de Arte Frumoase din București, avându-i profesori pe sculptorii Frederik Storck și Dimitrie Paciurea. În urma participării sale la Primul Război Mondial, și-a pierdut mâna stângă și a fost nevoit să sculpteze toată viața cu o singură mână. Şi-a desăvârșit formația artistică la Paris (Academia Julian) în atelierul lui Antoine Bourdelle. Obține Marele Premiu al Expozițiilor Internaționale de la Paris și de la Barcelona, Premiul național pentru sculptură (1941), Premiul de Stat (1957) și titlul de Artist al Poporului. Din 1956 a funcționat ca președinte activ al Uniunii Artiștilor Plastici din România.

„La baza viziunii lui Jalea stă cultul pentru formă ca rezultat al observării realității – în special a figurii umane – şi tendința încorporării unor morfologii fantastice evocatoare ale mitologiei antice. Sculpturile sale au un sens idealizant, Jalea vizând în permanență glorificarea unor fapte sau personalități semnificative din experiența istorică” (Petru Comarnescu).