PETőFI SÁNDOR

1953

M. Sobotka

piatră

Adresa: Parcul Herăstrău

Petőfi Sándor este poetul naţional al Ungariei şi erou al Revoluției de la 1848 din Ungaria și Transilvania. Poezia lui Sándor Petőfi uneşte ardoarea unui temperament romantic cu o viziune fundamental umanistă.

 

Petőfi Sándor (1823-1849) a debutat în ziarul Athenaeum (1842). În poeziile lui, folosește elemente apropiate de folclor. În 1845 a scris epopeea „János vitéz”. Crezul său poetic și politic este acesta: „Dacă poporul va fi stăpân în poezie, nu va fi departe să stăpânească și în politică, iată ce ne învață acest secol, iată țelul pe care trebuie să-l urmărim…” (1847). În 1848 participă activ la Revoluție. Este distins cu „Medalia pentru merite în război”. La 30 iulie 1849 moare în încercuirea făcută de trupele țariste în bătălia de la Albești. Opere semnificative: „Viorele” (1843), „Viteazul Ioan” (1845) „Cântec național” (1848).

 

Sculptorul Andrei Szobotka, originar din Timişoara, a urmat Facultatea de litere şi filozofie din Cluj şi Institutul de arte plastice „Nicolae Grigorescu” din Bucureşti (1950), unde rămâne ca asistent apoi lector. A debutat în 1948, concomitent la Timişoara şi la anuala de stat. Participă la manifestări colective, expoziţii de artă românească organizate în 1955 (Varşovia); 1959 (Budapesta); 1960 (Belgrad, Helsinki); şi expoziţii internaţionale: Moscova (1958); Paris (1961); Berlin (1958 şi 1963). Distincţii: Premiul de stat (1952, 1954), Medalia de aur la Festivalul mondial al tineretului de la Varşovia.

 

„Andrei Szobotka practică o sculptură realistă, de factură figurativă, în cadrul căreia conţinutul literar prevalează asupra raporturilor formale de constituire a imaginii plastice”.