NICOLAE GRIGORESCU

1953

Zoe Băicoianu

piatră

Adresa: Parcul Herăstrău

Nicolae Grigorescu este fondatorul picturii române moderne. Cu o formație în care se recunoaște filonul picturii murale și deopotrivă experiențele impresioniștilor, Grigorescu se manifestă în diverse genuri cu o autoritate care se va prelungi și după dispariția artistului.

 

Nicolae Grigorescu (1838-1907) a ucenicit încă de tânăr în atelierul pictorului ceh Anton Chladek (1848-1850), pentru ca între 1856-1857 să picteze biserica nouă a mănăstirii Zamfira apoi, până în anul 1861, biserica mănăstirii Agapia. În 1861 Grigorescu pleacă la Paris unde intră la Școala de Belle-Arte, aici studiază desenul şi compoziţia. Frecventează Şcoala de la Barbizon, unde e influenţat de teoriile lui Millet, Corot, Gustave Courbet și Théodore Rousseau. E prezent în cadrul „Expoziției Universale” de la Paris (1867), „Salonul parizian” din 1868 şi Expozițiile organizate de „Societatea Amicilor Bellelor-Arte” (din 1870). În anii 1873-1874 face călătorii de studii în Italia (Roma, Napoli, Pompei), Grecia și la Viena. În 1877 însoţeşte armata română în calitate de „pictor de front”. Revenit în țară, expune la Ateneul Român (1891-1904). În 1899 este numit membru de onoare al Academiei Române. Nicolae Grigorescu se stinge din viață la 21 iulie 1907 la Câmpina.

 

„Grigorescu a pictat într-un stil al epocii lui, în apostrofe mișcătoare, monotone ca și în ritmul doinei, grația spiritului și fanteziei. Opera lui ține un loc nemărginit în admirația publicului, pentru că nici un alt artist, de la dânsul, nu a reprezentat mai bine sufletul poporului nostru” (Camil Ressu).

Statuia din Parcul Herăstrău poartă semnătura artistei Zoe Băicoianu (1910-1987), sculptoriță și ceramistă de naţionalitate română cu studii de artă la Paris (1937), fostă profesoară la Institutul de Arte Plastice „N. Grigorescu” din Bucureşti.