JOHAN WOLFGANG VON GOETHE

1953

D. Lazăr, M. Coșan

piatră

Adresa: Parcul Herăstrău

Johann Wolfgang Goethe este considerat cel mai mare poet german şi una dintre cele mai de seamă personalități ale literaturii universale. Gânditor și om de știință, Goethe este autorul operei „Faust”, care a devenit un simbol al civilizaţiei şi culturii occidentale. A primit titlul de nobil în 1782.

 

Johann Wolfgang Goethe (1749-1832) a studiat desenul, muzica (pian și violoncel), literatura germană și universală, limbi străine vechi și moderne (greaca veche, latina, ebraica, italiana, franceza și engleza). În 1765, studiază dreptul la Universitatea din Leipzig. În acest timp scrie primele poezii. În 1770 își continuă studiile juridice la Universitatea din Strasbourg. Face parte din cercul „Furtună şi avânt” din jurul filosofului Herder. Cunoaşte succesul ca dramaturg cu operele „Götz von Berlichingen” şi „Suferinţele tânărului Werther”. În preajma anul 1780 Goethe aderă la francmasonerie. După o călătorie în Italia se reîntoarce la Weimar (1788). Din 1791 preia conducerea teatrului din Weimar. La 14 octombrie 1808, Goethe e primit în audienţă de Napoleon I, care îl decorează cu Crucea Legiunii de Onoare. La 22 martie 1832 moare de pneumonie, fiind îngropat în Weimar. Opere reprezentative: „Faust” (partea I și partea II, 1808/1833).

 

Dario Lazăr (n. 1922, San Remo), a absolvit Academia de Arte Frumoase din Bucureşti în anul 1948. Redactor şef la revista „Arta Plastică” (1954-1957). Debutează în 1946 la Salonul oficial. Participă la anuale de stat şi la manifrstări de artă românească organizate în 1959 (Belgrad şi Budapesta); 1969 (Moscova) precum şi la expoziţii internaţionale: 1968, 1971 (Moscova); 1968 (Dusseldorf). Expoziţii personale la Bucureşti în 1964 şi 1973. Distincţii: Premiul de stat (1951).

 

„Dario Lazăr este un autor de portrete şi compoziţii de factură realistă, vag romantică, în care accentele sentimentale prevalează asupra rigorii constructive. Motivul real devenit subiect de compoziţie este supus unor transfigurări care ţin mai mult de ordine afective decât de forma sau calitatea intrisecă a materiei”.