IULIU MANIU

1999

Mircea Spătaru

bronz

Adresa: Piața Revoluției

Iuliu Maniu a fost unul din cei mai importanți oameni politici români dintre cele două războaie mondiale. Deputat de Transilvania în Parlamentul de la Budapesta, prim-ministru al României, președinte al Partidului Național-Țărănesc, deținut politic după 1947. Iuliu Maniu a întruchipat simbolul speranței și al dorinței de libertate a poporului român.

Iuliu Maniu (1873-1953) a efectuat studii universitare la Cluj, Budapesta și Viena, unde a devenit doctor în drept în anul 1896. Revenit în Transilvania, s-a stabilit la Blaj, unde și-a început activitatea de avocat al Bisericii Române Unite cu Roma, mitropolia din Blaj (1898-1915). Și-a început cariera politică în cadrul Partidului Național Român din Transilvania şi face parte dintre organizatorii Marii Adunări de la Alba-Iulia din 1 decembrie 1918 unde se va decide unirea Transilvaniei cu Regatul României. Partidul Național Român din Transilvania s-a unit în 1926 cu Partidul Țărănesc constituind Partidul Național Țărănesc.

Iuliu Maniu a fost președinte al partidului (1926-1933 și 1937-1947) și prim-ministru al României între 1928 și 1933. Deşi a refuzat colaborarea cu regimul legionar dar şi antonescian, a fost arestat la 14 iulie 1947 de autoritățile comuniste și judecat pentru „înaltă trădare”, fiind condamnat la închisoare pe viață. S-a stins din viaţă la 5 februarie 1953 la închisoarea din Sighet.

Sculptor, pictor și ceramist român, Mircea Corneliu Spătaru este o personalitate a artei românești contemporane. Absolvent al Institutului de Arte Plastice „Ion Andreescu” din Cluj-Napoca (1962) deţine un bogat palmares de expoziţii (Veneția, Paris, Barcelona, Budapesta, Varşovia, Bucureşti) şi premii (1969 – Premiul Uniunii Artiştilor Plastici din România; 1971 – Premiul „Ion Andreescu” al Academiei Române; 1972 – Premiul Criticii al Uniunii Artiştilor Plastici din România; 1985 – Premiul special al juriului – Expoziţie de desen şi pictură Barcelona; 2000 – Ordinul Naţional „Serviciul Credincios în grad de Mare Ofiţer” din partea Preşedinţiei României).

„Spătaru… își asumă tragedia istoriei umane cu un sentiment al propriei implicări, al responsabilității care nu permite nimănui, nici măcar simplului privitor privilegiul inocenței. Suntem cu toții responsabili pentru întreaga nefericire. O idee foarte incomodă, dar inevitabilă pentru cei ce încearcă să înțeleagă neliniștea lumii de astăzi, cu coșmarurile și speranțele sale” (Andrei Pleșu).