ION I. C. BRĂTIANU

Cod: B-III-m-A-13870

An amplasare:1938 - reamplasat 1992

Ivan Meštrović

granit

Adresa: Bulevardul Dacia, Nr. 10, Dacia

Ion I. C. Brătianu (n. 20 august 1864, Florica, azi Ștefănești, Argeș – d. 24 noiembrie 1927, București) a fost prim-ministru al României (1909-1911, 1914-1919, 1922-1927), președinte al Partidului Național Liberal, membru de onoare al Academiei Române din 1923.

În calitate de prim-ministru, Brătianu a întreprins numeroase reforme: exproprierea marii proprietăţi şi introducerea votului universal (1917), legea pentru organizarea armatei (1924), legea pentru organizarea şi exproprierea căilor ferate, legea privind repaosul duminical şi sărbătorile legale, legea pentru învăţământul primar obligatoriu şi gratuit (1924), legea organizării judecătoreşti (1925), legea pentru înfiinţarea Patriarhiei României şi organizarea Bisericii Ortodoxe Române (1925), legea privind unificarea administrativă a României.

În calitate de diplomat, Brătianu s-a afirmat în anii de război (1914-1916), când Antanta şi Puterile Centrale, au încercat să atragă România de partea lor. Graţie lui Brătianu, curentul filoantantist a fost cel care s-a impus (1916). În 1918, după încetarea războiului, Brătianu a fost conducătorul delegației române la Conferința de Pace de la Versailles. Acelaşi Brătianu a avut o contribuţie majoră şi la încheierea Actului de Unire a Transilvaniei cu România de la 1 decembrie 1918.

Autorul statuii, croatul Ivan Meštrović (1883-1962), reprezentant de elită al şcolii vieneze, a cunoscut încă din timpul vieţii un renume nedezminţit până astăzi. Arta sa potenţează pe de o parte masivitatea şi concreteţea ireductibilă a trupului uman şi pe de alta vivacitatea elementelor alegorice.

Dezvelit într-un cadru festiv în 1938, monumentul a fost mutat la Mogoșoaia în anii regimului comunist, fiind reamplasat pe Bulevardul Dacia abia în 1992.