HRISTO BOTEV

1953

I. Vlad, C. Grosu

piatră

Adresa: Parcul Herăstrău

Hristo Botev (1848-1876) este considerat cel mai mare poet și revoluționar bulgar.

 

Încă din tinereţe Hristo Botev a avut legături cu mișcările revoluționare rusești și poloneze. Primele versuri datează din perioada în care a fost profesor în Odesa şi Basarabia (1865-1867). La începutul anului 1867, Botev a făcut public discursul său împotriva autorităților otomane și aristocraților bulgari pe care-i acuza de colaboraţionism şi este forțat să părăsească orașul. Din motive financiare, optează pentru România (la acea vreme România era un azil pentru mulți exilați bulgari).

 

Din 1869 până în 1871 Hristo Botev editează ziarul emigranților revoluționari bulgari („Cuvântul emigranților bulgari”). Viziunile sale politice erau apropiate de anarhism și de socialism utopic. Acțiunea revoluţionară a bulgarilor împotriva Imperiului Otoman începe în anul 1876. Botez li se alătură şi moare pe 20 mai 1876 în luptele crâncene din munţii Vraţa.

 

Ion Vlad (1920-1992) a studiat la Școala de Arte Frumoase din București cu maestrul Cornel Medrea. Devine profesor de sculptură la Institutul de Arhitectură „Ion Mincu” din București, iar în 1964 i se acordă Premiul de Stat. Părăsește România în 1965, la vârsta de 45 de ani, și se stabilește la Paris. În 1969 devine profesor titular de sculptură și desen la Centrul American din Paris. În anul 1972 i se acordă cetățenia franceză, iar din 1975 e numit profesor suplinitor de sculptură și desen la Universitatea din Sorbona. Este înmormântat în Cimitirul Montparnasse din Paris, alături de Brâncuși. Este declarat (post-mortem) membru de onoare al Academiei Române.