GEORGE ȘTEFĂNESCU

2001

Lucian Murnu

bronz

Adresa: Parcul Operei Române

George Ștefănescu a fost un pictor și scenograf român.

George Ștefănescu (1914-2007) a lucrat iniţial ca ucenic al unui pictor de biserici, alături de care a deprins tehnica frescei (1926-1933). În 1933 a lucrat în atelierul lui Ion Theodorescu-Sion, apoi a studiat la Academia de arte Frumoase din București (1933-1936) în clasa de pictură a lui Nicolae Dărăscu. Expune pentru prima dată în 1936.  După 1937 urmează cursurile de pictură organizate la atelierele „Zapan” şi devine membru al Sindicatului Artiștilor Plastici.

După război frecventează cursurile de regie și scenografie conduse de Ion Sava (1945). Între 1948 și 1952 face grafică publicitară și este director al laboratorului „Filmul Popular” (1948-1952). Își reia activitatea de atelier în anul 1957. Devine membru al Uniunii Artiștilor Plastici (1958). Până în 1989, anul plecării în Germania, realizează scenografia mai multor spectacole de teatru.

„Identitatea stilistică a picturii lui George Ștefănescu ar putea fi căutată prin raportare la un neoprimitivism al senzației, al emoției și deopotrivă al formulărilor plastice. Este matca în care se întâlnesc lecția întemeietorilor de modernitate (Paul Gauguin, Van Gogh) și formulele vizuale de postbizantinism rusticizat oferite de pictura țărănească pe sticlă”.

Ion Lucian Murnu (1910-1984) a absolvit Academia de Arte Frumoase din Bucureşti (1936) sub îndrumarea lui Oscar Han (sculptură) şi Camil Ressu (desen). Şi-a desăvârşit formarea la Roma. Până în 1946 a participat la Salonul Oficial (Bucureşti), iar mai târziu, la expoziţii colective (Roma, Moscova, Torino, Tel Aviv, Belgrad, Sofia, Atena etc.). Distincţii: Premiul „Hanul Ancuţei” (1937) Premiul „Anastase Simu” (1938), Premiul Şcolii Române de la Roma (1940), „Premiul Salonului Oficial” (1946), „Medalia de aur a oraşului Cerveteri” şi „Zodiaco d’Oro” (1967, Italia). Este considerat „unul dintre cei mai dăruiţi profesori” ai Institutului de Arte Plastice „Nicolae Grigorescu” din Bucureşti.

„Moştenirea antichităţii filtrată prin sensibilitatea profund spirituală a artistului, a generat o artă extrem de personală, de mare asceză, aproape neinfluenţată de căutările occidentale ale acelei vremi, îndreptate mai ales către arta abstractă. Şi în sculptură, şi în pictură sau desen întâlnim o lume esenţializată, cu o componentă metafizică accentuată, din care accidentul senzorial dispare în favoarea unei reprezentări ascetice” (Victoria Anghelescu).