GEORGE CĂLINESCU

1995

Constantin Popovici

bronz

Adresa: Parcul George Călinescu

George Călinescu este considerat unul dintre cei mai importanți critici literari români din toate timpurile, personalitate enciclopedică a culturii și literaturii române, Călinescu a fost ales membru al Academiei. Orientarea gândirii sale este clasicizant-umanistă.

 

George Călinescu (1899-1965) ajunge în București în 1908. A absolvit Facultatea de Litere și Filozofie (1923). Pleacă la Roma cu o bursă oferită de Academia din România, instituție de propagandă culturală românescă, fondată de profesorul și istoricul Vasile Pârvan. Profesorii care i-au marcat studenția sunt Ramiro Ortiz și Vasile Pârvan. Prima carte a lui Călinescu e scrisă în limba italiană („Alcuni missionari catolici italiani nella Moldavia nei secoli XVII e XVIII”, 1925). Începând cu 1931 colaborează la revista Viața românească. Din 1931 devine profesor definitiv de literatură română. Doctorat în litere la Universitatea din Iași (1936), din 1945 se transferă la Universitatea din București.

 

A condus revistele „Jurnalul literar” și „Lumea” și ziarele „Tribuna poporului” și „Națiunea”. După 1947 publică în revistele „Gazeta literară” și „Contemporanul”. A mai colaborat la revistele „Roma”, „Universul literar”, „Viața literară”, „Sburătorul”, „Gândirea”. Coordonează revista Institutului de Studii și cercetări de istorie literară și folclor (1952-1965), unde a fost şi director.

 

Constantin Popovici (1938-1995), personalitate artistică complexă, fiul sculptorului Ion Grigore Popovici (1907-1946) şi al pictoriţei Nadia Popovici (1910-1985), a fost studentul maestrului Boris Caragea la Institutul de arte plastice Nicolae Grigorescu din Bucureşti (1958-1964). În 1966 devine membru al Uniunii Artiştilor Plastici. Participă la expoziţii internaţionale (Atena, Paris, Milano, Bruxelles, Londra, Veneţia, New York, Moscova). Distincţii: Premiului Uniunii Artiştilor Plastici (1967, 1991), Ordinul „Meritul cultural”, Premiul Academiei, Medalia „Una cultura per Europa” (1986, Roma).

„Creaţia lui Constantin Popovici poartă semnele propriului destin. Imaginarul lui vine dintr-o realitate trăită. Sacrificiul dus pînă la moarte, calvarul  existenţial este rescris în forme aflate de multe ori într-un echilibru instabil, sfîşiate de o mişcare dramatică, de suprafeţe în care modelajul sau geometria aspră lasă vederii gestul, ecou al tensiunii, al zbuciumului interior. Simbolurile lui sînt ecouri ale unei mitologii primordiale, ce poartă semnele acestui zbucium continuu al umanităţii” (Maria Magdalena Crişan).

Alte lucrări aflate în administrarea A.M.P.T.:

 

George Coşbuc (Grădina Cişmigiu)