FÂNTÂNA GEORGE EM. LAHOVARY

1903, reampl. 2001 și 2006

Karl Stork

marmură - bronz

Adresa: Piața Națiunilor Unite

George Emil Lahovary (1854-1897), jurnalist, director al Ziarului L’ Indépendence roumaine. Până în 1885 a activat în diplomaţie. A fost deputat cenzor la Banca Naţională şi a rămas în memoria bucureşenilor prin faimosul duel cu Nicolae Filipescu, în care şi-a pierdut viaţa. Monumentul a fost ridicat de către soţia lui, principesa Zoe Lahovary (ulterior Sutzu), în memoria acestuia. Situat în fosta Piaţă a Operetei (aproape de locul duelului), monumentul a fost mutat de comunişti şi ulterior reamplasat lângă Biserica Sf. Spiridon Vechi, aproape de locaţia originară.

Sculptorul Karl Storck (1826-1887) venise în ţară în 1849, ca meşter cizeleur şi argintar, chemat de giuvaergiul Josef Resch. De la atelierul lui Resch, Storck va trece la Fles iar în 1855, îşi deschide un atelier propriu. Văzând solicitările pentru sculptura figurativă, el va pleca la München, pentru a se specializa în sculptura decorativă. Revine în 1858 la Bucureşti, pentru a continua să lucreze ca pictor şi sculptor decorativ. Începe să execute şi busturi, ceea ce are ca efect recunoaşterea talentului său şi numirea sa ca profesor la Şcoala de Arte Frumoase. Maniera în care sculptează este aceea a neoclasicismului münchenez. Opere mai importante: statuia Spătarul Mihail Cantacuzino, statuia Domniţa Bălaşa şi statuia Protopopul Tudor. Mai amintim, pentru a sublinia dezvoltarea rapidă a solicitărilor publice pentru sculptură, bustul Carol I şi Doamna Elisabeta, busturile C.A Rosetti, Costaforu, M. Kogălniceanu, Panu, Costache Negri, Costache Steriadi, Mitropolitul Calinic Miclescu, Barbu Catargiu, Ana Davila, monumentele comemorative din Bulgaria, închinate Războiului pentru Independenţă, ca şi numeroase statuete de mici dimensiuni: Ciobănaşul, Ţăranca, Băiatul cu gâsca etc.

Devenit profesor, remarcat prin meşteşugul său şi sinceritatea realismului operelor sale, prin experienţa bogată, complexă, în diferitele tehnici ale sculpturii, prin prestigiul pe care îl dobândise, el va atrage în jurul său numeroşi admiratori şi elevi. Karl Storck va exercita o influenţă puternică asupra acestora, ca şi asupra celor doi fii, pe care i-a dorit urmaşii lui – Carol şi Fritz – care, iniţial, îi sunt ajutoare iar, apoi, sculptori pe propriile lor puteri, cucerind şi ei o faimă în arta sculpturii. Karl Storck moare în 1887.

(Apud: Conf. Mircea Deac – 50 de ani de sculptură, Bucureşti, 2000.)

Alte statui ale lui Constantin Baraschi

Spătarul Mihail Cantacuzino (statuie) – amplasat în curtea Spitalului Colţea;

Soţii Davila (mon. funerar) – amplasat în str. Gen. Ath. Demostene;

Ana Davila (statuie) – amplasată în Şos. Panduri nr. 90