EROII C.F.R.

1923

Cornel Medrea, Ion Jalea

bronz

Adresa: Piata Garii de Nord

Monumentul „Eroii CFR” (Căile Ferate Române) cinsteste participarea lucrătorilor din Căile Ferate Române la Primul Razboi Mondial.

Ion Jalea (1887-1983) a absolvit în 1908 Școala de Arte și Meserii şi cursurile Academiei de Arte Frumoase din București, avându-i profesori pe sculptorii Frederik Storck și Dimitrie Paciurea. În urma participării sale la Primul Război Mondial, și-a pierdut mâna stângă și a fost nevoit să sculpteze toată viața cu o singură mână. Şi-a desăvârșit formația artistică la Paris (Academia Julian) în atelierul lui Antoine Bourdelle. Obține Marele Premiu al Expozițiilor Internaționale de la Paris și de la Barcelona, Premiul național pentru sculptură (1941), Premiul de Stat (1957) și titlul de Artist al Poporului. Din 1956 a funcționat ca președinte activ al Uniunii Artiștilor Plastici din România.

„La baza viziunii lui Jalea stă cultul pentru formă ca rezultat al observării realității – în special a figurii umane – şi tendința încorporării unor morfologii fantastice evocatoare ale mitologiei antice. Sculpturile sale au un sens idealizant, Jalea vizând în permanență glorificarea unor fapte sau personalități semnificative din experiența istorică” (Petru Comarnescu).

Cornel Medrea (1888-1964) a urmat Şcoala de arte şi meserii din Zlatna şi Şcoala superioară de arte decorative din Budapesta (1905-1912). Din 1914 participă la Saloanele oficiale şi la expoziţiile grupării „Tinerimea artistică”, „Arta română” etc. Expune la Bienala de la Veneţia (1928, 1938, 1956, 1958) şi la alte manifestări din străinătate. Profesor de sculptură la Academia de arte frumoase din Bucureşti, apoi la Institutul „N. Grigorescu” între anii 1939-1964. Distincţii: Diploma de onoare la expoziţia internaţională de la Barcelona (1929); Marele premiu la Expoziţia internaţională de la Paris (1937); Premiul internaţional la Expoziţia de la New York (1939); Premiul naţional pentru sculptură (1945); Premiul de stat (1956); titlul de Maestru emerit al artei (1956) şi de Artist al poporului (1957).

„Medrea cultivă formele pline, robuste, exprimând cu simplitate un ideal al realităţii. Portretele, seriile de maternităţi, evocările istorice, reprezentările alegorice converg spre manifestarea unei plenitudini, a unui optimism bazat pe concreteţea imaginii umane”.