DUILIU ZAMFIRESCU

1943

Alexandru Călinescu

marmură

Adresa: Grădina Cișmigiu (Ronda Scriitorilor)

Duiliu Zamfirescu a fost un scriitor român, creatorul primului ciclu romanesc din literatura română („Viața la țară”, „Tănase Scatiu”, „În război”, „Îndreptări”, „Anna”, „Ceea ce nu se poate”) dar şi a primului roman epistolar de la noi („Lydda”). În aceste romane scriitorul ne oferă imaginea complexă a societății românești de la finele veacului al XIX-lea. Duiliu Zamfirescu a fost membru titular și vicepreședinte al Academiei Române.

 

Duiliu Zamfirescu (1858-1922) a urmat liceul și Facultatea de Drept la București (licențiat în 1880). Este magistrat la Hârșova și Târgoviște, apoi avocat și redactor la România liberă. În 1885, intră Ministerul de Externe, iar după trei ani este numit secretar de legație la Roma până în 1906. În 1906, revine în țară la Ministerul de Externe. După război, a fost numit ministru de externe în Guvernul Averescu (13 martie-13 iunie 1920). S-a stins din viață la Mănăstirea Agapia.

 

Alexandru Călinescu (1889-1978) a urmat Şcoala de Belle-Arte din Bucureşti (profesori: Constantin Vladimir Hegel şi Dimitrie Paciurea) şi École Nationale Supérieure des Beaux Arts cu Antoine Mercié şi Jean Boucher. A expus atât în ţară cât şi peste hotare: Salonul Artiştilor Francezi, Salonul Oficial, Ateneul Român, Expoziţia Universală de la Barcelona (1929), Paris (1937), Veneţia (1936) etc. Din 1931 a fost profesor de modelaj şi desen ornamental la Şcoala Superioară de Arhitectură „Ion Mincu” din Bucureşti unde a lucrat până în 1963. Distincţii: diploma de onoare la Salonul Artiştilor Francezi, Marele Premiu Clasa I la Expoziţia de la Barcelona.

 

„Lucrările lui Alexandru Călinescu sunt asemenea construcţiilor moderne: simple, masive, durabile. Figurile umane sunt pline de viaţă, concrete, în plină mişcare şi pline de graţie. Nealinierea la unul din curentele la modă din timpul său face ca opera lui să fie perenă prin atemporalitate”.