DIMITRIE CANTEMIR

Ion Irimescu

Adresa: Bvd. Dimitrie Cantemir

Dimitrie Cantemir (1673-1723) a fost nevoit să plece la Constantinopol pe când avea 15 ani. A studiat la Academia Patriarhiei Ecumenice. Din 1695 a fost numit ambasador la Constantinopol. Turcii l-au înscăunat pe Cantemir la Iași (1710), dar acesta s-a orientat spre Rusia ca entitate ortodoxă, opusă Islamului. După 1711 devine consilier intim al lui Petru I, fiind numit Principe Serenissim al Rusiei. Moare în Rusia dar osemintele sale au fost aduse în România (Iaşi, 1935). Opere fundamentale: Hronicul vechimei romano-moldo-vlahilor (1722 – susţine latinitatea limbii române), Divanul sau Gâlceava înțeleptului cu lumea (1698 – prima lucrare filozofică românească), Sacrosanctae Scientiae Indepingibilis Imago (1700), Istoria ieroglifică (1705), Istoria Creșterii și Descreșterii Curții Otomane (1716). Descriptio Moldaviae (1716).

Ion Irimescu (1903-2005) a fost elevul lui Dimitrie Paciurea la Academia de Arte Frumoase din Bucureşti (1924-1928). Între 1929-1931 este bursier al Şcolii române din Paris (Fontenaz aux-Roses), frecventând şi atelierul lui Joseph Bernard. Este prezent, din 1930, la saloanele oficiale şi expoziţiile „Tinerimii artistice”. Expune la Bienala de la Veneţia (1956) şi deschide expoziţii personale la Bucureşti (1947 şi 1973), Atena (1964), Oslo (1966). Este distins cu: Menţiunea de onoare a Societăţii artiştilor francezi la Salonul oficial din Paris (1930-1931), Premiul Ministerului Artelor (1934, 1942, 1944), Premiul „Simu” (1935), Premiul Municipiului Bucureşti (1937), Premiul „Hanul Ancuţei” (1938), Premiul „C. Hamangiu” al Academiei Române (1943), Premiul de stat (1954, 1955). Maestru emerit al artei (1954), artist al poporului (1964). Din anul 1976 e numit preşedinte al Uniunii Artiştilor Plastici din România.

„Ion Irimescu – într-o vreme în care mulţi, preocupaţi să evidenţieze latura nocturnă a omului, au dat uitării latura solară a acestuia – a intuit, sub tensiuni opozite şi rupturi de echilibru, ca o permanenţă, aspiraţia umană spre reechilibrare şi limpezime, spre armonie şi seninătate” (Eugen Schileru).